MINIȘ

ETAPE DE
DEZVOLTARE

Scurt istoric S.C.D.V.V MINIȘ

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș

S.C.D.V.V  Miniș se încadrează din punct de vedere administrativ în județul Arad, fiind situată la 22 km de municipiul Arad și 15 km de orașul Lipova, la 460 și 10 minute latitudine nordică și 210 și 34 minute longitudine estică.

Teritoriul viticol al stațiunii este situat într-o zonă colinară a Podgoriei Miniș – Măderat, cu altitudine de 130 – 300 m, cuprinzând ultimele ramificații sudice ale Munților Zărandului. La extremitatea sudică este delimitat de râul Mureș. Din anii 1977-1978, teritoriul stațiunii s-a extins spre nord, cuprinzând noi forme de relief în bazinul Ineului reprezentate de versanții care ocupă treimea mijlocie și inferioară a dealurilor Mocrea – Șilindia. Înclinația versanților sunt cuprinse între 5-35 % și au o expoziție sud – estică.

Climatul zonei este temperat continental cu influențe mediteraneene, subordonat influențelor specifice climatului Europei centrale. Particularitățile ecologice ale podgoriei  sunt asigurate de adăpostul natural cel realizează Munții Zărandului.

În prezent, stațiunea, este unitate cu personalitate juridică, care funcţionează în baza Legii 45/2009 privind organizarea si funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole si Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ București și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, completată cu legea nr.72/2011 iar din anul 2018 unitatea a fost reorganizată în baza HG 113/2018.

Unitatea se află în subordonarea Academiei de Științe Agricole si Silvice ,,Gheorghe Ionescu Șișești’’, instituție specializată aflată în coordonarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Modul de organizare și activitatea stațiunii de la înființarea și până în prezent, poate fi împărțită în trei etape distincte:

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș a fost înfiinţată în anul 1957 în baza HCM 425 din 28.03.1957 sub denumirea de Stațiunea Experimentală Viticolă Miniș, ca unitate aflată în subordinea I.C.H.V. București – Băneasa,  în scopul coordonării activităţii de cercetare în domeniul viticulturii şi vinificaţiei, țintind refacerea și dezvoltarea patrimoniului viticol la nivel regional.

etapa 1

În perioada 1957 – 1967,
coordonată de Institutul de Cercetări
Horti – Viticole București (I.C.H.V.).

La înființare în anul 1957, baza materială a stațiunii era reprezentată în principal din: 114 ha teren agricol, din care 70 ha arabil,  26 ha viticol, 7 ha vii pe rod incluzând colecția ampelografică preluată de la școala de viticultură și câteva plantații răzlețe, îmbătrânite.

Începând din anul 1960, activitatea de producție devine cu caracter horti – viticol, înglobând sectorul de viticultură, legumicultură, floricultură și pomicultură. În această etapă s-a comasat suprafața de 92 ha de la Aradul – Nou, luând ființă secția de legumicultură. În anul 1962, Stațiunea Miniș, preia în administrare pepiniera pomicolă Dorobanți, în suprafață de 100 ha, apoi în anul 1966 preia și pepiniera Herendești – Lugoj, în suprafață de 83 ha.

În această etapă se dezvoltă laboratoarele de producerea materialului săditor și laboratorul de agrochimie. Concomitent are loc dotarea laboratoarelor cu aparatură nouă. Tot acum cercetătorii stațiunii participă la acțiunea de microraionarea viticulturii, pomiculturii și conduc primele loturi demonstrative viticole în unitățile de producție din fosta regiune Banat.

etapa 2

Etapa 1967 – 1986, coordonată de
Institutul de Cercetări pentru Viticultură
și Vinificație (I.C.V.V.)

În această etapă unitatea funcționează sub denumirea de Stațiunea de Cercetare și Producție Viti – Vinicolă Miniș, fiind coordonată pentru activitatea de cercetare de către  Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească sub egida Academiei de Științe agricole și Silvice București, iar pentru activitatea de producție de către Direcția Generală Economică a Horticulturii și Trustul Economic de Producție pentru Viticultură din cadrul Ministerului Agriculturii.

În anul 1975, pe baza materială a secției de legumicultură, i-a ființă Stațiunea de Cercetări și Producție Legumicolă, care se desprinde de S.C.P.V.V. Miniș.

În anul 1977, pepiniera pomicolă Dorobanți trece din administrarea stațiunii Miniș la stațiunea Pomicolă Oradea, iar pepiniera Hrendești – Lugoj, se transformă în S.C.P.P. Caransebeș.

În această perioadă au fost create importante obiective de investiții: construcții, plantații noi, dotări cu aparatură, tractoare, mașini agricole, utilaje și instalații, etc.

În anul 1982 a fost dat în folosință noul local cu laboratoare,  complexul de vinificație și complexul de altoit și forțat.

etapa 3

2002- prezent, subordonată Academiei de
Științe Agricole și Silvice București,
coordonată științific de I.C.D.V.V.
Valea Călugărească

După anul 2000, suprafețele de teren ale unității s-au diminuat progresiv, prin retrocedări, ca urmare a aplicării noii legislații a fondului funciar, astfel că în prezent, unitatea deține în administrare o suprafață totală de 338 ha.

Concomitent cu reducerea suprafețelor s-a restrâns activitatea de cercetare și producție, inclusiv personalul.

Obiectul de activitate al unității a rămas același: cercetare-dezvoltare iar domeniul principal al activităţii ştiinţifice viticultura şi vinificaţia, deși mult mai restrâns.

În prezent sectorul de cercetare deține patru laboratoare: laboratorul de genetică și ameliorare a viței de vie; producerea materialului săditor viticol; tehnologie viticolă și laboratorul de vinificație, care este dotat cu aparatură modernă, la standardele actuale și este autorizat de MADR prin Direcția Județeană pentru Agricultură Arad.

În prezent unitatea are 19 angajați, 7 cu studii superioare, din care 6 cu diferite grade științifice și trei doctorate.